Calatorul

Posted: octombrie 22, 2012 in Uncategorized

ranit de anii grei
si capete de zei,
incoronat
de umbra zilei de ieri,
in inima de piatra
vesmantu-i doar zapada
si cenusa amintirilor.
mireasma zorilor
il cheama,
o voce calma,
o adiere calda
ce se destrama
in stoluri de cuvinte
si linii ascutite
pierdute,
mutilate si inchise
in traista-i peticita,
hartia-i rigida
iar cuvintele se scurg
siroaie,
epitafuri pe timp de plaoie,
demult uitate
ucise de vise haotice
si singuratate,
razbate
ulite inguste,
pavate cu sperante,
lasate deoparte
intre eternitate
si dorinta de moarte.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s